Post Image 1


CALCAR

Calcarul sau carbonatul de calciu este o rocă sedimentară, dominant organogenă, de culoare albă, cenușie sau galbenă. Calcarele au o importanță economică deosebită, fiind folosite ca materie primă în industria de construcții, sunt rezervoare naturale de depozitare a petrolului, gazelor naturale, sau este roca în care au loc procesele carstice, cu formarea peșterilor acestea fiind locuri de atracție turistică.

În general aspectul calcarului este caracterizat prin nuanțe de culoare deschisă, de cenușiu, cenușiu gălbui.

Prin prezența în compoziția sa a unor minerale considerate străine, ca de exemplu fier care va da o nuanță roșcată, calcarele bituminoase având nuanțe de culoare cenușiu închis până la negru.

Calcarul are o utilizare largă, diferențiată după caracteristicile rocii, dar aici dorim sa amintim mai ales lasga folosire ca piatra ornamental in toate lucrarile la interior si exterior, mai putin acolo unde este expus un timp mai indelungat la intemperii, mai ales zapada, gheata, inghet-dezghet. In Transilvania, calcarul se exploateza in multe zone dintre care amintim : Vistea si Macau - jud. Cluj, Cuciulat – jud. Salaj, Teius – jud. Alba, Racos – jud. Brasov .

Ca sa incadram o gama atat de vasta de roci ornamentale, propun sa le denumim ’’pietre’’, fie ca ele sunt calcare, gresii naturale si chiar roci vulcanice, cu duritate mai scazuta sau mai ridicata, dar care de regula nu prind lustru la prelucrare. 

Sunt rocile cele mai accesibile si deci cele mai utilizate incepand de la constructia piramidelor si pana azi, iar faptul ca exploatarea acestora este mai facila a facut sa nu existe tara sau regiune din lume in care sa nu existe una sau mai multe cariere pentru acest materiale.

Vorbim de fapt despre rocile cele mai apropiate de sufletul omului, pentru ca sunt calde si prietenoase si in consecinta dorite de noi toti.

Fireste, ca pentru a pune in valoare aceste calitati care tin mai ales de latura artistica trebuie neaparat sa cunoastem si mai ales sa tinem cont de unele limite impuse de caracteristicile fizico-chimice si sa incercam sa folosim aceste roci tinand cont de caracteristicile lor fizico-chimice care satisfac utilizarea lor in ambientele unde se preteaza.

Acolo unde factori ca: traficul intens, umiditatea, inghet-dezghetul, poluarea, etc., nu permit utilizarea calcarelor si gresiilor, iau facut pe necunoscatori sa le utilizeze bazandu-se pe o gama intreaga de solutii de intretinere/protectie a acestor roci, dar sa nu uitam ca toate acestea trebuie sa le consideram doar ca variante ajutatoare si nu ca panacee. In aceeasi idee, de a folosi materialele asa cum se preteaza si nu cum dorim, vom utiliza pentru trafic auto si pietonal intens pavaje din porfido si gneiss, dar si din granit sau andezit si nu un calcar poros... si exemplele proastei utilizari sunt nenumarate, dar solutia iesirii din impas este simpla: buna informare.

Sa incercam sa enumeram cele mai cunoscute ’’pietre’’, ar fi practic imposibil deoarece sunt peste 1000 catalogate/utilizate si pentru ca fiecare tara din lume are sursele ei de astfel de materiale, toti sustin ca ale lor sunt cele mai frumoase si mai bune si din aceste motive prezentarea materialelor din aceasta gama exploatate, peste tot in lume, nu-si are rostul in continuare.

Daca, ma repet, tinem cont de restrictiile firesti impuse de caracteristicile fizico-chimice, utilizarea acestor roci nu are limite: zidarii din masiv sau aparente, placaje interioare si exterioare, elemente de arhitectura, etc., cu tenta rustica, clasica sau moderna, cu alte cuvinte oriunde dorim ceva cu adevarat frumos, cald si prietenos.