Tratamentul artrozei juvenile

Artrită idiopatică juvenilă - Wikipedia

Artrita reumatoidă juvenilă se referă la copii cu vârsta sub 16 ani care prezintă artrită persistentă la una sau la mai multe articulaţii, pentru cel puţin 6 săptămâni şi la care bolile inflamatorii acute, infecţioase şi neoplazice au fost eliminate. Artrita reumatoidă juvenilă este cel mai comun tip de artrită cu durere cronică care afectează una sau mai multe articulaţii ale corpului.

Artroze, gonartroze, coxartroze și alte dureri articulare

Durerea persistentă din artrita reumatoidă juvenilă ocupă un loc deosebit în patologia copilului şi adolescentului. Tratamentul artrozei juvenile cumulative ale durerii cronice reumatismale din artrita activă cresc riscul distrucţiilor articulare şi limitărilor funcţionale la adult.

Un procent mare din pacienţii cu durere reumatismală prezintă asociat diformităţilor şi distrucţiilor articulare, tulburări de creştere localizate sau generalizate, retard în dezvoltarea staturo-ponderală şi maturarea sexuală, osteoporoză, infecţii recurente şi reacţii adverse la tratamentul medicamentos, care vor duce ulterior, la agravarea stării de sănătate sau dificultăţi în viaţa de zi cu zi.

Conform statisticilor, la nivel mondial un caz la  1.

ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL ARTRITEI JUVENILE

În funcție de subtipul de boală, sunt afectați prioritar băieții entezita în raport cu artrita sau fetele oligoartrita, unele forme poliarticulare sau ambele categorii în subtipul sistemic. Care sunt subtipurile de artrită reumatoidă juvenilă?

Care sunt cauzele artritei juvenile idiopatice? Etiologia artritei juvenile idiopatice, în sensul determinării agentului cauzal al inflamaţiei articulare cu durere cronică şi manifestări sistemice este încă necunoscută.

Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament

Ca şi în cazul altor boli cronice reumatismale sau non-reumatismale, etiologia este probabil multifactorială, situaţie în care factorii de mediu interacţionează cu un teren genetic predispozant.

Aşadar, la ora actuală se consideră că din punct de vedere al factorilor determinanţi sunt implicate două mari grupuri genetici şi de mediu. Formele poliarticulare cu factor reumatoid pozitiv şi debut tardiv, asemănătoare din punct de vedere clinic poliartritei reumatoide a adultului, au o identitate genetică prin frecvenţa crescută a moleculei HLA — DR4 faţă de populaţia martor, sănătoasă.

Dintre factorii de mediu, cei mai importanţi sunt cei infecţioşi. Faptul că unii bolnavi cu oligoartrită şi uveită — posedă anticorpi la peptidoglicanii bacterieni, sugerează posibilitatea rolului cauzal al infecţiilor bacteriene.

Etiologia virală a fost şi este amplu discutată.

Sarcina extrauterină sau sarcina ectopică

Cu toate acestea, metodele moderne de studiu prin fisură la genunchi electronică nu au fost capabile să identifice virusuri lente sau non-citopatice; nici metodele de cultivare sau hibridare ale ADN-ului sau ARN-ului nu au dat răspunsul aşteptat. În ultimul timp, se discută rolul pe care l-ar juca proteinele de şoc termic şi superantigenele, în mecanismul de producere a bolii. Artrita juvenilă a fost descrisă de unii părinţi sau cadre medicale ca urmând unor traumatisme fizice minore, apărute în special la nivelul articulaţiei genunchiului.

Este bine cunoscut faptul că stresul în anumite familii determină apariţia artritei juvenile la copilul predispus. Totuşi, nu a fost posibil să se stabilească cu certitudine dacă, tulburările psiho-sociale preced, sau urmează apariţia artritei.

Care este tabloul clinic în artrita reumatoidă juvenilă? Manifestările clinice au un caracter polimorf, de aceea există o multitudine de forme clinice, asociate cu diferite grade de afectarea articulară. A Artrita sistemică — boala Still Artrita sistemică se defineşte ca o artrită însoţită sau precedată de febră cotidiană, cu o durată minimă de 2 săptămâni, asociată cu următoarele simptome: erupţie eritematoasă fugace, hipertrofie ganglionară, hepato-splenomegalie şi afectare seroaselor.

Meniu de navigare

Debutul poate surveni în cursul primului an de viaţă, dar niciodată sub vârsta de 3 luni. Copiii mici sunt iritabili şi anxioşi, pot avea un istoric de anorexie şi scădere ponderală. Din contra, copiii mai mari par sănătoşi, chiar şi în timpul croşetelor febrile.

Pe de altă parte, ele pot fi tranzitorii, afectând, în general în mod simetric articulaţiile mari. Artralgiile sunt de obicei asociate cu tratamentul artrozei juvenile sunt difuze, dar pot predomina la nivelul cotului şi musculaturii paravertebrale.

Ele sunt adeseori rău tolerate din punct de vedere psihologic, nu au o semnificaţie peiorativă, nu se însoţesc de semne biologice miozitice. Artrita este simptomul care semnează diagnosticului pozitiv şi se manifestă prin tumefacţia articulară şi periarticulară de aspect simetric.

Localizarea iniţială este în general la nivelul articulaţiei pumnului, sau genunchiului; ulterior, la gleznă şi articulaţiile tarso-metatarsiene, coate, şold şi mai târziu, la umăr.

Artrita idiopatică juvenilă AIJ este o boală cronică caracterizată prin inflamarea persistentă a articulaţiilor; semnele tipice ale inflamaţiei articulare sunt: durere, tumefiere şi limitarea mişcării. O boală este denumită cronică în cazul în care un tratament adecvat nu duce la vindecarea ei, ci doar la o ameliorare a simptomelor şi a rezultatelor testelor de laborator. Acest lucru înseamnă de asemenea că, atunci când se stabilește diagnosticul, este imposibil de spus pentru cât timp va fi bolnav copilul. AIJ este o boală relativ rară, care afectează aproximativ din 1. Sistemul nostru imunitar ne protejează de infecţii cauzate de diferiți microbi, cum ar fi virusuri şi bacterii.

În formele difuze, sunt afectate articulaţiile mici, mai frecvent metacarpo-falangiene şi interfalangiene, care iau aspect fusiform. Caracterele artritei se modifică pe parcursul evoluţiei. Dacă iniţial, exista o tumefacţie articulară cu sau fără lichid, cu sau fără durere, după câţiva ani de la debut mobilitatea articulară va fi din ce în ce mai redusă.

Manifestările de tipul tratamentul artrozei juvenile cu dispoziţie simetrică bilaterală şi distală, în care sunt incluse şi articulaţiile degetelor de la mâini şi picioare, sunt obişnuite în evoluţia bolii sistemice. Leziunile severe ale regiunii cervicale pot antrena uneori grupele musculare cu producerea unui torticolis invalidant.

Afectarea articulaţia temporo-mandibulară se produce mult mai târziu. În această formă de boală, s-au observat pe lângă remisiunea manifestărilor sistemice la apariţia artritei, apariţia tulburărilor de creştere locale şi mai ales generale în absenţa irido-ciclitei. Diagnosticul va fi stabilit după eliminarea tuturor afecţiunilor febrile şi eruptive, cu leziuni articulare.

Uneori febra precede cu câteva săptămâni sau luni, manifestările articulare.

• Articulațiile provoacă durere după mononucleoză
• Factorul genetic:[ modificare modificare sursă ] Implicarea genetică în bolile inflamatorii sistemice la copilașa cum este și cazul artritei idiopatice juvenile, a fost demonstrată prin evidențierea diferitelor gene și rolul pe care îl au acestea în stimularea procesului inflamator [24].
• Durere în articulațiile genunchilor mâinilor
• Artrita reumatoida juvenila (ARJ) - Kinetic
• Totul despre artrita: tipuri, simptome, diagnostic, tratament

Aici, se poate înscrie în sindromul febril prelungit, tipic prin mari oscilaţii, apoi scăzând rapid în 2 — 3 ore. Tratamentul artrozei juvenile termică este zilnică; aspectul curbei termice poate fi obiectivat prin termometrizare la intervale de câte 4 ore, inclusiv noaptea. Un dezechilibru între citokinele pro-inflamatorii şi inhibitorii acestora, a fost evidenţiat în cursul febrei nocturne; s-a observat creşterea nivelului IL-6 în momentul febrei, urmat de o creştere a inhibitorului IL-6 în defervescenţa termică.

ACTUALITĂŢI ÎN TRATAMENTUL ARTRITEI JUVENILE | Laser Clinic Iasi

Rash-ul cutanat se exprimă prin macule discrete sau papule cu dimensiuni între 2 — 5 mm, în nuanţe de roz, dispuse pe trunchi şi extremităţile proximale. Dar, poate să apară şi pe faţă, palme sau regiunea plantară, cu sediu variabil de la o zi la alta.

Erupţia cutanată trece neobservată atunci când este minimă, dar câteva macule, dacă sunt prezente, constituie un valoros element de diagnostic.